Stare fara stare

Mainile mamei

Se invaluie una pe cealalta

Deschid si inchid porti

Fug catre cer

Se intorc degraba

Spre pamant.article-2451442-0CF7E1CD00000578-986_634x492

Mainile mamei soptesc

Vorbesc una cu cealalta

Se intreaba si isi raspund

In silabe

Se intrec in marsuri

Catre apus.

Mainile mamei

Nu stau o clipa

Isi vad cuminti de treaba

Alearga si cad

Se ridica si urca

Vioaie si obosite

Frante in zborul agitat

Catre amurg.

Simplu si bun

13164231_1098282896908857_4600257597537404984_n

Cum spuneam, nu trebuie sa te omori in swirl-uri, tehnici complicate si alte minuni ca sa iasa ceva care sa incante ochiul. Si, cu cat e mai simplu, cu atat poate fi mai bun, in sensul apropierii de cat mai natural. Acest sapun, taiat astazi, mi-a incantat vederea si mi-a parfumat in jur o combinatie de arome de iarna si primavara, de flori si fructe citrate, mai precis anason, petitgrain, ylang-ylang….exact ca vremea de acum, un mai insorit dar friguros.

Realizat cu lapte de capra, nu atat de simplu pentru incepatori, dar nici atat de complicat. Cu masa de cacao in stratul superior si unt de cacao in continut, taiat rustic cu cutitul ondulat, nimic special. Inca un sapun care ma reprezinta ca aspect.

De ce ar trebui ca sapunurile sa fie viu colorate si ornate cu tot felul de artificii ca sa fie credibil de bune? De unde vine asocierea asta in mintea oamenilor? Nu a tuturor, e o chestiune de gust, in fine.

Deunazi, o prietena imi arata incantata niste sapunuri colorate in forma de fructe aduse din Turcia, naturale, sustinea ea. Acolo sapunurile in forma de fructe se gasesc peste tot, e ca un specific de-al lor. Cand am intrebat-o de unde stie daca sunt naturale, mi-a raspuns ca sunt facute intr-un atelier de femei. Nu are rost sa spun cat de dezamagita am fost sa ii aud logica. Pai in orice fabrica sau fabricuta sunt oameni care fac ceva. Asta nu inseamna ca produsul e bio, eco sau natural doar pentru ca munca acolo mai implica si material uman. Acele sapunuri sunt realizate din baze de sapun, in cel mai bun caz, coloranti ieftini si parfumuri sintetice. Am terminat discutia rugand-o sa nu le foloseasca pe pielea copilului sau, macar… si sper ca m-a ascultat.

3 ani si…

 Au trecut 3 ani si putin de cand ma bantuie pasiunea asta cu sapunaritul; si zic „ma bantuie”pentru ca nu exagerez deloc- e o pasiune ce devine obsesie, cred ca 90% din cei care o au sunt de acord cu termenul. Ziua iti zboara gandul la sapun, noaptea iti mai trece o idee fugitiv, asa, prin somn, dar destul incat sa o prinzi captiva in creier si sa te obsedeze pana reusesti sa o pui in aplicare. In vacanta te gandesti tot la sapun, in zilele libere, cum au fost si acestea, tot la el, mai abitir ca oricand, ca ai mai mult timp si ideile sunt si mai multe, vin in valuri. Oricat ai spune „stop!” chestia asta nu inceteaza, nu o poti controla.

Si totusi… parca ai vrea sa mai faci si altceva decat sa asculti ideile pasiunii obsedante. Ca un remediu pentru asta, mi-am regasit o veche pasiune si am incercat sa ma desprind, dar tot pe loc secund a trecut, adica seara, cand nu mai fotografiez nimic, cand am terminat de hranit si aranjat trupa, atunci imi iau fosta prietena, croseta si incropesc ceva, dar ma apuca somnul si pana a doua zi am si uitat unde am ramas cu pattern-ul, desfac …si de la capat. Mi-am mai scos si cutiile de margele si accesorii din debara, doar-doar oi avea timp sa imi fac niste bijoux-uri creatie proprie, dar ti-ai gasit…stau in acelasi loc neatinse si acum. Pentru ca ziua ma bantuie sapunul, el e pe primul loc (intre pasiuni, fireste). Ei, macar tot am reusit sa fac ceva oua crosetate pentru decorul de Paste.

13087348_1094416613962152_683890374043740868_n

 Cat despre concluziile dupa 3 ani de obsesie cu sapunul, ar suna cam asa:

  • pe masura ce stii mai mult, ai impresia ca stii si mai putin si, daca la inceput, primele sapunuri pareau sa rezume cam toata esenta si te multumeau pe deplin, acum te intrebi daca ar fi fost mai bine daca adaugai nu-stiu-ce pudra sau ingredient, daca nu era mai buna prima formula decat a doua, daca …daca…pentru ca, acum, stii mai multe si ai mai multe optiuni.  Am pastrat cu sfintenie primele poze cu primele sapunuri care imi sunt foarte dragi.
  • chestia cu lipsa de incredere a oamenilor in produsele naturale, intrebarile lor, lipsa de informare, a ramas cam la acelasi nivel si inca te mai irita, nu ai devenit imun; inca te scot din sarite repeziciunea cu care se arunca la mirosit sapunurile, inainte de a intreba ceva despre ele…inca te mai irita cand te intreaba daca nu ai cumva un sapun cu capsuni roz care sa miroasa a capsuni proaspete sau o crema pentru celulita care sa faca minuni; si…da, chestia cu sapunul bunicii facut cu untura si soda pe care il asociaza automat in mintea lor cu al tau. Si multe altele care merita un post separat.
  • dupa ce ti-ai definit stilul si ti-e oarecum clar cam care este linia pe care mergi (sapunuri la felie, cu plante, musai, putine swirl-uri, in cazul meu), ai vrea sa incerci totusi si alte metode sau alte design-uri, doar asa, de dragul curiozitatii si al experimentului, macar, dar constati ca nu iti ies, ca nu ti se potrivesc tiparului mental si pur si simplu nu reusesti sa le faci perfecte; in final, ajungi sa le detesti si sa nu mai incerci atat de des ceva ce nu ti se potriveste. Poate nu mai ai rabdare, poate ti s-a dat mana pe un singur tipar, nu stiu, dar esti ca un pictor care vrea sa picteze intr-un stil ce nu e al lui.
  • ai vrea sa faci un sapun doar pentru tine,asa, ca la inceputuri,  dar nu te poti abtine sa nu dai si altora, cand stii ca e atat de bun. Ai vrea sa mai faci un sapun intr-o cutie de pantofi tapetata cu hartie de copt, ca la inceput, ori intr-un vas amarat de plastic gasit la intamplare prin casa, dar nu te poti abtine sa nu folosesti formele de acum profesionale, pentru ca ai devenit prea perfectionist.
  •  ai vrea sa te relaxezi, dar nu mai poti pentru ca te obsedeaza fiecare planta din gradina ta sau a altora, din crang, padure sau pe unde mai colinzi si nu poti sa nu faci ceva din ea sau cu ea.

Or mai fi si alte concluzii, dar cam atat cu inspiratia de astazi…

Lumina din lumina

Cartierul antic din Cetatea Tomis

Cartierul antic din Cetatea Tomis

Strazile vechi ale Constantei, strazi mai inguste sau mai late, mai deschise sau mai ascunse intre case ruinate si vile noi ce pastreaza inca o amintire de secol uitat, strazi care toate duc catre mare, lunecand grabite la vale ca si cum ar spune ca acolo, in ea, e inceputul si sfarsitul tuturor lucrurilor. Marea cea mare si neagra  ocroteste si acum cu incapatanare la malul ei o batrana cetate tomitana, ingropata de brazdele groase ale trecutului si de nepasarea prezentului, sa ne amintim, inca o data, ca suntem aici doar pentru o vreme.

Am parasit multimile de lumanari aprinse pe ruinele cetatii urcand incet catre piata poetului ce pare atat de singur si exilat si acum ca si atunci. Stradutele urcatoare isi imbracau aura imbacsita a istoriei cu lumini mici, calme si multumite aprinse in candelele trecatorilor ce se indreptau, ca si mine, catre casele lor cu acea bucurie a lucrului dus pana la capat. Dupa toate asteptarile si pregatirile sarbatorii pascale adusesera lumina, de aici, de la marea de unde incepe totul iar asta ii multumea si mai mult. Era insa de ajuns? murmurul luminilor incandelate se pierdea in piata cea mare. Poetul suspina privindu-ne: atatia „altii care nu au inteles nimic..”

statuia-ovidiu-constanta

„Nessun maggior dolore che recordarsi del tempo felice nella miseria.”

Asta mi-a venit in minte zarind batranul care mergea incet pe langa noi, singur, doar el si lumina pe care o apara intre palme….era lumina ce avea sa ii lumineze camera solitara. Fara sa stiu nimic despre el, din mersul si gestica sa, poate, din privire, nu stiu de unde, am stiut ca e singur si cumva multumit, dar cumva foarte trist. Sa fie asa, oare, ca nu exista nefericire mai mare decat sa-ti amintesti in nefericire de fericirea din trecut? m-am intrebat…. sau poate capeti cu varsta atat de multa intelepciune incat fiecare clipa ce te apropie de final o traiesti bucurandu-te de fericirea prezentului…                                                   Privindu-l mai atent, mi-am adus aminte de intalnirea recenta cu un batran special care locuia fix pe strada pe care urcam acum. La acea intalnire ii dusesem o mica atentie din cele realizate de mine: sapunuri, din care unul  cu scoici, gandindu-ma ca daca sta langa mare o adora, un unguent…nu conteaza. Stiam ca batranii se bucura precum copiii de orice lucru primit si mai mult decat atat, vad in el gestul si atentia ce li se acorda. Acumuleaza gesturi si sentimente cu pofta celui lipsit de ele; de aceea la batrani si la copii ma duc intotdeauna cu ceva la mine. Am realizat brusc ca e chiar el, insa atat de schimbat acum, cand era doar el cu el, cu amintirile lui, cu lumina pe care o aducea catre casa…mai avea cativa pasi pana la intrare si m-am oprit cateva secunde sa ma conving ca e chiar el. Cand l-am vazut cu cheile in mana in fata usii, am stiut ca e el. Am ezitat. Nu stiam daca ma mai tine minte si daca era asa…ce i-as fi spus? si cum ar fi perceput asta? imi vorbise atunci despre mare si despre ochii mamei lui…”iubesc marea, da, de unde stiati? marea imi aminteste de ochii frumosi ai mamei mele.”Imi vorbise despre crampeie din viata sa pe care as fi vrut sa le ascult mai pe indelete, dar ma grabeam, despre sotia sa, care nu mai era, despre fetele lui minunate, toate figurile feminine care ii adusesera lumina si care inca ii mai lumineaza parcursul. Imi spusese atunci ca are suflet de copil si ca nu simte batranetea …doar fizic. Deloc nu a vorbit despre el, desi stiam ca era un om cu multe realizari, o minte inventiva si brilianta.

Mi-am invins ratiunea si ezitarile autocritice si am alergat sa il prind inainte de a disparea pe usa. Apucasem sa le arat fetelor etajul unde locuia, unde lumina pe care o lasase aprinsa dezvelea camera unui om ce traia singur, caci vorbeam chiar de el in momentul acela. „L-am salutat si i-am zis pe nerasuflate ce mi-a venit: ca nu stiu daca ma mai tine minte, ca acestea sunt cele 3 fete ale mele despre care i-am povestit si ca vreau sa ii spun ca nu este singur, ca m-am gandit la el, ca mi-a lasat o impresie frumoasa si ca, la fel ca mine, se gandesc si altii la el. „Ce frumos din partea dumneavoastra! m-ati emotionat…da, stiu ca nu sunt singur, am avut o multime de studenti care se gandesc la mine si acum, stiu, nu sunt singur, va multumesc din inima!” mi-a zis, recapatandu-si mina vesela de data trecuta. Nu mai deodata  batranul uitat in propriile abisuri.

Dincolo de lumina adusa in zidurile reci, dincolo de bucuria momentului prezent, stiam ca acel instantaneu al batranului singur cu o candela aprinsa era real…dar stiam acum si ca nimic nu e intamplator, ca daruisem lumina din lumina mea si ca ar trebui sa facem asta mai des, lasand conventionalismul la o parte, ascultand inima, daruind din noi atat cat putem face, atat cat avem…pentru ca la rascrucea celor trei strazi urcatoare alesesem, fara sa constientizez de ce, sa merg pe strada lui.

Am trecut mai departe cu gandurile mele, cu abisurile mele, ma simteam usoara si stiam ca si poetul-statuie nu mai e atat de singur si trist… macar pret de o clipa.

descărcare (1)

…colectiv…

E toamna in amurg,119379826.itcIViPw

Pe bolti luceferi curg…

E toamna si tarziu.

In cimitirul viu

Voci surde napustesc

De dor, de nefiresc,

De-asa pustiu.

E toamna si noroiAutumn-wallpaper-autumn-9444937-1280-1024

Pe- alaturi si in noi…

E toamna si abis.

In noptile din vis

Doar ingerii soptesc

De cantec, de firesc,

De tot ce nu s-a zis.

E toamna, da, o stiu,

Si inca e amurg…

Luceferi tot mai curg.

Cad frunze in abis

Din vorbe de nescris

Si stiu,

E…prea tarziu.

Another Cinderella- O alta Cenusareasa

Ieri am vizionat, impreuna cu ale mele fete, noul film inspirat de povestea lui Charles Perrault, una din povestile copilariei noastre- Cenusareasa. Filmul are mai multe fraze- cheie, axandu-se, in principal si la prima vedere pe cuvintele de invatatura morala pe care mama, inainte de a muri, i le transmite Cenusaresei: „be kind, have courage…” („sa fii buna, sa ai curaj”). Majoritatea criticilor de film sau autori de bloguri straine critica regia, care, aparent, ar induce ideea ca bunatatea ar echivala cu lipsa de interes fata de sine, cu depersonalizarea voita a propriei persoane si chiar cu lipsa de curaj. Vocile ultrafeministe reclama galagios ca Cenusareasa ar fi un personaj pasiv, mult prea naiv, mult prea sfant pentru lumea in care traim, care ori nu stie sa lupte pentru ea, ori nu vrea, calcata in picioare de mama si surorile vitrege, lasata in umbra de catre acesteasi chiar si de catre  print, care, desi, initial, obedient fata de rege care ii impusese sa ia in casatorie o printesa, gaseste un mic truc prin organizarea balului la care cheama tot poporul, salvandu-si, astfel, imaginea si capatand o nuanta proactiva. Noua Cenusareasa e privita ca un mesaj abominabil de transmis femeilor si ca o adevarata crima atunci cand mesajul e transmis printr- o poveste pentru copii. Pe langa regizor si scenarist, chiar si actrita Lily James este criticata pentru vina de a fi imprimat personajului un chip de martira prea frumoasa si prea inocenta, sacrificata pe rugul propriei lipse de vointa.

images (2)

Nu stiu la ce s-ar fi asteptat unii, pana la urma, asta e povestea…Cenusaresei. Au fost povesti care imi puneau mari intrebari in copilarie; in Hansel si Gretel, spre exemplu, parea ireal de conceput ca un tata sa-si abandoneze copiii in padure, influentat de mama vitrega- ceea ce presupune ca, iarasi, avem de a face cu un mesaj de netransmis copiilor, ca o imagine ce ar distorsiona figura paterna din start si ar crea o discrepanta majora intre aceasta si cea materna. Pentru copii, mama si tata sunt doua figuri echilibrante si echilibrate, ce ii ofera stabilitate, motiv pentru care am modificat povestea respectiva spusa copiilor mei la timpul acela. Una din povestile cu momente „soc” pentru cea mai mica din fetele mele a fost chiar Capra cu trei iezi ; citita, a mai fost cum a fost, dar vizionata devenea film de groaza la faza cu mancatul iezilor si ma ruga sa sar peste. Nu neg ca Cenusareasa ar fi fost unul din basmele ce imi ridica si mie semne de intrebare, referitoare exact la personajul principal, demn de toata mila si a carui stralucire imi parea atunci oarecum falsa, posibila doar ca rezultat al magiei, si nu al luptei sale de a se defini ca personaj eroic.descărcare (2)

Ieri viziunea mea despre Cenusareasa a fost cu totul alta fata de ce stiam; depinde de fiecare din noi sa simtim dincolo de aparente, dincolo de ceea ce ni se arata, interpretarile sunt personale si strict subiective, profunde sau superficiale, trecute prin suflet fie prin minte. Dincolo de toate acestea, avem libertatea de a ne crea propriul nostru basm si propria definitie a unor notiuni de valoare precum „bunatate” sau „curaj”.

S-a afirmat despre Cenusareasa ca i-ar lipsi tinta specifica tuturor personajelor fantastice, acel scop ce defineste firul epic, personaje ce trec prin situatii limita, lupta cu demoni, balauri, vrajitoare, iar la finalul calatoriei initiatice devin supereroi- puternici, intelepti, plini de trofee, etc. Ei bine, in opinia mea, calatoria initiatica a Cenusaresei exista- e o calatorie a sufletului si a definirii personalitatii umane incepand de la varsta copilariei pana la cea a maturitatii, o calatorie ce penduleaza intre dragoste si pierdere, iar demonii, balaurii si vrajitoarele ar fi chiar egoismul,rautatea, ratiunea si orgoliul, trasaturi exprimate clar in personajul antagonic- mama vitrega. E lupta intre binele si raul din noi, pe care personajul o duce cu bine pana la final. Ea vede lumea asa cum ar trebui ea sa fie, nu asa cum este. De ce n-am vedea-o si noi la fel si cum ara arata lumea oare daca am privi-o cu acelasi optimism?

„I believe in everything”ii spune mama in ultimul lor dialog; „Well, then, I believe in everything!”…pare naiv sa crezi in orice si, totusi, pozitiv si motivant, un sfat viabil pentru copii, mai bun decat cel pragmatic, de a nu crede in nimic, prin urmare descurajant din start.

„Believe in magic!” – a crede in magie poate parea unora, mai putin idealisti si visatori, o fraza de adormit copiii. Eu chiar cred ca putina magie nu strica nimanui si…da, recunosc, sunt visatoare si vad viata in culori aproape de roz si nu cred ca mi-as infrumuseta-o vazand-o in culori terne. Sa nu crezi in magie inseamna sa nu crezi nici in iubire si nici in ceva mai presus decat tine.

„Have courage!”- un alt indemn al mamei e vazut ca si sfat bun, pe care Cenusareasa nu a fost in stare sa il exemplifice in film, datorita slabiciunii firii ei. Si-a pus cineva problema ca a avea curaj poate sa insemne mai mult decat o reactie de aparare fata de rautatea celor din jur? Sa poti ierta, sa fii in stare sa opui rautatii bunatatea cu pretul propriei fericiri e, fara indoiala, un act de curaj si tarie de caracter, o lupta purtata intre iubirea de sine si cea fata de ceilalti, oricine ar fi ei, un act cu conotatii religioase, pana la urma.

O alta fraza care apare in film: „Just because it’s done, it doesn’t mean it should be done”- nu tot ce se face trebuie neaparat facut, perfect adevarat, un indemn de a actiona dupa cum gandim ca e bine, nu dupa cum face majoritatea, pentru ca nu tot ce face majoritatea e neaparat bine sau universal valabil, indiferent de situatie.

Ce o scoate in evidenta pe Cenusareasa fata de toate celelalte candidate la inima printului? „It was her spirit, her goodness…” o descrie el. Tot ceea ce suntem iese la suprafata, indiferent de aspect, tinuta, ceeea ce vrem sa parem a fi. In toate ipostazele fiintei noastre transpare ceva din eul adevarat al nostru.ella-and-the-prince-in-cinderella-2015-movie-wallpaper_1660098631

„Love is free, kindness is free”, afirma Cenusareasa, iar mama vitrega neaga: „No, it isn’t”. Sunt oameni care dau doar daca li se da ceva in schimb, sunt si oameni care nu dau nimic, oricat li s-ar fi dat. Si mai sunt aceia, putini, care dau neconditionat. Interpretari si firi diferite, oricum am lua-o, tot la parerea mea raman; iubirea si bunatatea, chiar si neimpartasite, ne fac sa traim frumos si armonios, pozitiv.

In final, cea mai mare dovada de curaj pe care scenariul chiar il accentueaza este aceea de a te arata lumii asa cum esti; „Nu am palate, nu am parinti, …si nici macar nu stiu daca imi vine acel pantof, dar, daca ar fi asa, m-ai accepta asa cum sunt?” il intreaba ea pe print. E curajul nu doar de a te infatisa lumii sincer, mai mult, de a face fata modului in care aceasta te poate categorisi. „I have nothing, Iam nothing but who I am, wiil you take me as I am?”

CinderellaTeaser_ARTICLEIMAGE

Dar ca sa inchei, totusi, ca pe temele astea am putea scrie tomuri intregi, concluzia mea a fost ca, de data aceasta, Cenusareasa a renascut din propria cenusa, imaginea ei de servitoare prea obedienta pe care o pastram in minte din basmul cunoscut s-a sters. A devenit eroina in lupta dintre binele si raul din fiecare, capatandu-si stralucirea si intelepciunea unui personaj de basm odata cu trecerea timpului, devenit spatiu temporal, transformarile si incercarile sale fiind chiar ale fiecaruia dintre noi, spatii temporale care ne formeaza ca adulti: copilaria si adolescenta. Acum Cenusareasa a fost obedienta nu pentru ca asa trebuia, ci pentru ca asa a dorit, asumandu-si constient scopul initiatic. Totul intr- o poveste romantica, despre dragoste, curaj, bunatate si onoare.bc58c742bdc0203eb9ed59c83e20b9ef

Ar fi chiar atat de rau sa ne invatam copiii sa traiasca asa? Din nefericire, nu ii vom putea indruma catre astfel de valori daca nici macar noi nu credem in ele; daca in bunatate vedem naivitate, in curaj zarim doar lupte defensive iar prin magie intelegem visare inutila, atunci nu vom putea schimba lumea. Putem, in schimb, sa ne traim propriul basm, avem aceasta alegere, ne apartine, …numai sa vrem.

BE KIND, COURAGEOUS AND TRUST IN A LITTLE BIT OF….MAGIC!

Sapunuri cu tarate- grau si ovaz

Intre cele doua tipuri, cred ca taratea de grau mi-a produs o adevarata incantare in procesul de realizare al sapunului. Taratea de ovaz, desi macinata la fel de fin, mi s-a parut putin mai aspra, si, in plus, cred ca si eu m-am lacomit sa adaug mai mult decat trebuia…Astfel ca acum, la cel cu tarate de grau am fost mai atenta; a rezultat o pasta cremoasa ce s-a turnat fin si fara probleme in forme. Daca in primul, cel cu ovaz si miere, am avut o formula mai emolienta, mai putin spumanta, dedicata oricarui tip de ten, in cel cu tarate de grau formula este cu totul alta, indreptata catre tenurile mixte si grase, indeosebi. Si pentru ca tot veni vorba, mor cand vad game de sapunuri cu aceeasi compozitie de uleiuri, in aceleasi cantitati, relevate de ordinea descrescatoare din lista de ingrediente, carora li se adauga cate un ingredient anume si gata, clasificate ca pentru un tip de ten sau afectiune. Spre exemplu: sapun cu salvie pentru ten gras, sapun cu miere pentru ten uscat, sapun cu galbenele pentru…si, consultand lista de ingrediente, observi ca toate au aceeasi compozitie, urmare, dupa parerea mea, a industrializarii produselor de tip handmade. Ceea ce eu vreau sa subliniez este ca nota finala sau tinta unui sapun natural este data si de tipul de uleiuri/unturi folosite, de cantitatea lor, de procentul excesului de grasimi aplicat, de uleiurile esentiale utilizate nu doar ca parfumante, ci si in scop terapeutic, de lichidele folosite si de ingredientele active adaugate la final; toate acestea impreuna sinergizeaza intr-o formula bine gandita, analizata si reanalizata, pentru a crea produsul final dorit. …Insa aceste lucruri, din pacate, nu suntcunoscute decat decat de noi, cei care le facem, poate nu de toti si cel mult de catre cumparatorii de produse naturale bine avizati, aceia foarte putini…

SAPUN CU TARATE DE GRAU SI MENTA- TONIC SI EXFOLIANT

SAPUN CU TARATE DE GRAU SI MENTA- TONIC SI EXFOLIANT

SAPUN CU TARATE DE OVAZ SI MIERE- EXFOLIANT SI EMOLIENT

SAPUN CU TARATE DE OVAZ SI MIERE- EXFOLIANT SI EMOLIENT

Acestea fiind spuse, va sfatuiesc sa ganditi si din punctul acesta de vedere atunci cand alegeti un sapun natural.

SALVIA SI SAPUNURILE MELE

Despre salvie se zice car fi „doctorul gradinii” pentru faptul ca alunga anumiti daunatori ai anumitor culturi (varza, morcov) si ajuta la cresterea sanatoasa a acestora. Ca despre orice planta- minune, si despre salvie circula legende populare, cu iz mistic.Considerata in antichitate o planta cu efecte protectoare magice, salvia era culeasa in cadrul unor ritualuri stricte, asa cum se cuvenea unei plante sacre. La iesirea din iarna, salvia era principalul mijloc de detoxifiere, protector tonic si nervos, un adevarat elixir al tineretii vesnice. Eu as asemana-o cu lavanda, nu doar pentru ca ambele sunt aromatice, ci si pentru proprietatile oarecum asemanatoare- cicatrizante, antiseptice, decongestionante, insecticide. Spre deosebire de lavanda, insa, salvia este astringenta, lipolitica si anticelulitica si, in plus, regleaza transpiratia si are un rol important in ingrijirea capilara, favorizand eliminarea matretii prin efectul sau purifiant.

  • Cazuri de utilizare a salviei in uzul extern, pe scurt:
  • probleme infectioase ale pielii
  • acnee
  • eczeme
  • rani
  • intepaturi de insecte
  • gingivite, stomatite, afte bucale
  • revigorarea scalpului si parului
  • inchiderea la culoare a parului carunt
  • scalp seboreic, matreata, micoze ale scalpului
  • celulita
  • reumatism, gripa, artrita

Acum o sa va prezint sapunurile mele cu salvie:

SALVIE SI LEMONGRASS – o formula potrivita si tenului normal, mai emolienta.

Contine: uleiuri saponificate de masline, cocos, palmier, ulei de orez, infuzie de salvie, uleiuri esentiale de salvie, lemongrass si rozmarin, salvie pudra, oxid de zinc grad cosmetic, seminte de mac.

13927237012536029-item

SALVIE, ROZMARIN SI GERANIUM– o formula mai astringenta si totodata cremoasa, destinata tenurilor mixt, gras, acneic.

10468700_852397481497401_2966674424117690858_n

Contine: uleiuri saponificate de masline, cocos, palmier, struguri, infuzie de salvie, hidrolat (apa florala) de rozmarin, salvie pudra, rozmarin proaspat, uleiuri esentiale de salvie, rozmarin si geranium, oxid de zinc grad cosmetic.

Rozmarinul este astringent, purifiant, circulator, calmant al iritatiilor pielii, un foarte bun antioxidant.

Geraniumul aduce o nota florala, trandafirie, temperand mirosul prea ierbos al salviei si rozmarinului. In plus, este tonic, astringent si antiinflamator, usor antiinfectios, radiant si stimulator al circulatiei sangelui si limfei.

Oxidul de zinc l-am ales pentru ca este un reputat protector al pielii, antiseptic, purifiant, filtru UVA si UVB, ingredient des folosit in produsele cosmetice dedicate copiilor, precum crema de scutece.

NEVOIA DE A SCRIE

Nevoia de a scrie se naste firesc, odata cu nevoia de a darui si altora ceva din noi. Creatia, in sine, e un act de daruire.

Am simtit nevoia sa scriu despre ceea ce fac pentru ca o simpla prezentare a produselor nu mi s-a parut suficienta pentru a le infatisa asa cum as vrea eu…si pentru ca ador sa scriu, in general si pentru ca toate ma reprezinta pe mine, de fapt, in ceea ce sunt, ce simt, ce gandesc.

Despre ceea ce creez: tot ceea ce face un bine si altora, desi, initial, totul a inceput ca o terapie a sufletului.

Despre ceea ce sunt: un simplu om intr-un univers perfect indescifrabil, cu dragoste fata de tot ce e viu, colorat si pur.

Despre ceea ce simt si gandesc veti afla pe parcurs…